Ne-a intrat atat de tare in cap ideea ca Romania este o tara de cacat si ca romanii sunt hoti si bisnitari incat in termenii “vacanta” sau “concediu” ne duc cu gandul la un sejur pe o plaja in Grecia/Turcia/Bulgaria sau la o plimbare prin Italia, Spania, Anglia etc. Pe de-o parte romanul are dreptate cand spune ca litoralul romanesc este praf si ca fara un efort suplimentar ( financiar ) beneficiezi de conditii de zeci de ori mai civilizate oriunde in Europa. Pe de alta parte Roamnia este o tara cu adevarat FRUMOASA si turismul romanesc NU se rezuma numai la litoral si Valea Prahovei. Exista in tarisoara asta mica o gramada de locuri de-a dreptul minunate ce nu sunt mediatizate de nici o culoare. Sunt peisaje aici pe care nici mama grecilor n-o sa le aiba vreodata.

Facebook nu este doar o reţea de socializare, este şi o modalitate extrem de bună pentru a face reclamă, mai ales unei ţări. Un utilizator Facebook din România  a venit cu o idee minunată: să posteze imagini cu cele mai frumoase locuri din ţară. (www.realitatea.net)

Foarte tare ideea. Sunt locuri minunate de care mai mult de trei sferturi din populatia Romaniei nu a auzit, sunt locuri ce merita vazute, sunt peisaje ce iti fac inima sa stea in loc pentru o secunda, sunt oameni primitori si deschisi ce iti deschid usa si te primesc cu o masa calda si un pahar de vin. Suntem inconjurati de munti ce ascund imagini pe care cu greu ti le poti imagina.

Baietii astia de pe Facebook incearca printr-o metoda mai mult decat moderna sa promoveze cumva toate astea… Incearca si vor reusi sa promoveze Romania mult mai repede si mai eficient decat Elena Udrea cu brand-ul ei de tara cu tot. Cheltuim bani si investim in povesti de genul brand de tara promovand Mamaia si Predealul.

Pagina de Facebook despre care discutam este aici.

Si ca sa ma laud, mai jos este o poza din Isverna, sat de care sunt extrem de mandru:

de saptamana…

Nu-mi vine sa cred ca e deja joi si maine se termina si saptamana asta. Vine un weekend plin de relax si leneveala, tolaneala la racoare si lipsa acuta de chef. Este weekend-ul pregatitor pentru urmatoarea iesire de la Isverna alaturi de prieteni.

Un mare filosof in viata spunea dimineata : “Ajung acolo, parchez masina, salut si eu lumea, scot portofelul si ma duc la Ileana sau Leana sau Lena la bar, cumpar o lada de Hategana ( ca e ieftina rau si buna ), umflu piscina si acolo stau pana seara. Dimineata o iau de la capata ” . Si avea mare dreptate. Un plan bun si cat de poate de realizabil.

Urmeaza cateva zile de aer curat, again leneveala si tolaneala, de data asta la umbra, la poalele muntelui si cu cateva Hategane blonde la rece.

In rest…caldura mare la capitala, caldura mare la Romania, muulte grade, apa putina, racoare de loc si chef de munca lipsa. Spor la treaba

Este pimul an de multa vreme in care merg sa vad marea doar asa…vreo 2 zile. Nu stiu exact de ce n-am mai ajuns dar intr-un final fericit am facut o baie si un pic de plaja uichendul asta. Drumul spre mare a fost absolut cacator. Am ras pana au inceput sa ma doara obrajii, am cantat si am glumit de ne-a iesit pe urechi. Dap a fost intr-o mare forma, ca si restul de altfel. Am batut un drum de noapte vineri, am vazut jumatate din rasarit si am dormit in total cateva ore. Per total a fost mega reusita iesirea.

Am reusit performanta de a face in toata iesirea numai vreo 5 poze dar am avut si realizari: am reusit sa o conving pe Comanelu’ cea curajoasa sa se urce pe banana. Dupa un discurs pe plaja, un misto, o gluma si doua si muulte insistente AM REUSIT! ( Ai vazut fata ca nu-i greu, ba din contra, e chiar misto senzatia? Mai avem parasuta si la iarna placa )

M-am ferit de soare ca de ala negru cu coarne dar si sub umbrela a fost ok. In viata mea nu am mai vazut apa ataat de calda ( undeva pe la 27 de grade ). Plaja era plina ( Mamaia full ) si m-a socat faptul ca lumea a devenit mai civilizata si mai cizelata in ceea ce priveste gunoaiele de pe plaja si cosurile de gunoi.

Duminica am plecat spre capitala undeva pe la 2 (cred) dar ne-am oprit sa mancam la faimosul si elegantul si mirificul si nemaipomenitul restaurant Scoica. Imi pare rau ca fac asta (nu fac reclama negativa deobicei) dar acolo nu cred ca voi mai intra vreodata in viata asta (Azi nu, poate maine). Servirea deosebit de slaba (un Pesi/bere/un pachet de tigari venea cam in 30-40 de minute, mancarea cam in 1 ora si 35 de minute si nota cam in 20). Cu siguranta nu era vina ospatarului dar, privind lucrurile de pe partea asta (client fiind), nu-mi pasa.

Cu toate astea…VREAAU LA MAAAREEEE!

P.S. O sa ramana in istorie texte ca: Meri amu ma!, Mno, binie ma! si Ie diecat fortie binie!

Un nor de speranta ii strapunge inima si fara sa stea pe ganduri isi aduna simtirile de pe masa si le indeasa in suflet cu o rapiditate de invidiat. Isi da seama ca e in intarziere si alearga disperat spre o statie de autobuz din centru. Nu mai gandea foarte coerent si tot ce avea in gand era o imagine a ei, pe o plaja pustie. Ochii umezi priveau in gol prin oameni si gandurile se fugareau unul pe altul in mintea lui. Simte ceva si nu stie cum sa reactioneze. Vede ceva si nu poate sa isi dea seama ce vede.

Cu fata gingasa luminata de un bec lipsit de vlaga ea il asteapta nerabdatoare si emotionata. Cu o mana deseneaza o inimioara pe fata de masa iar mintea ii zboara departe catre oras. Unde e el? Ce face? De ce nu vine? Aceeasi privire in gol o cuprinde si pe ea si ramane nemiscata si ingandurata in mijlocul unui scaun.

Bataile inimii cresc pe masura ce alerga mai puternic si luminile din jur pareau tot mai fade la viteza aia. Calare pe propria viata si cu sufletul in maini alearga disperat spre marginea orasului fara sa se poata concentra in vreun fel. Aerul tasnea cu putere din plamani si toti muschii corpului pulsau de greutate si efort. Alerga in continuu, forta fiecare vena din corp, fiecare muschi, fiecare particica din el incercand sa alerge din ce in ce mai tare. Oamenii din jur il priveau ciudat, masinile parca se opreau sa ii faca loc si el nu putea sa se opreasca chiar daca isi dorea. Mintea urla disperata pentru o pauza iar sufletul accelera ritmul si accentua dorinta revederii.

Hai urca, te las pe undeva? O sa lesini in ritmul asta si nu o sa rezolvi nimic. Oriunde te-ai grabi asa nu are rost sa te omori. Viata are rabdare.

Soferul unui microbuz, un fost coleg de liceu, l-a observat la un semafor si a tipat pe geam incercand sa-l ajute. Statea cu mainile infipte in genunchi si incerca sa respire cu putere. O clipa a crezut ca organismul ii va ceda in orice moment dar pauza si scaunul moale din masina l-au linistit.

Cu ochii inca umezi ea priveste in gol spre un ceas de perete al carui secundar parca nu se mai misca. Mintea ii zboara in alte locuri si se simte din ce in ce mai blocata in propriul trup. Totul zburase din ea… mintea si gandurile spre el, sufletul spre sufletul lui iar ea, ce a mai ramas din ea, incerca sa se adune usor si sa se recupereze…

Orasul e noaptea si luminile se aprind cand ea nu e. El isi destrama sentimentele si le aranjaza meticulos la lumina unei lumanari in timp ce tigara arde nestingherita intr-o scrumiera ciobita. Se gandeste cum sa faca sa fie bine si nu gaseste nici o solutie. Se mai uita pe masa, mai misca cate un colt de gelozie si aranjaza cu tact o bucatica de dor. Cu o mana intr-o falca si cu cealalta lovind masa intr-un ritm de blues realizeaza ca tot ce ii trecea prin cap si prin suflet e pe masa acum si totul cere o reorganizare generala. Dar de unde sa inceapa? De la ce capat sa o ia?
Cu mintea departe si cu un gust dulce pe buze ea se aropie usor si il mangaie gingas pe spate fara sa isi faca neaparat simtita prezenta. Sunt vreo 10 km intre ei si totusi sunt asa de aproape. O lacrima vesela se scurge pe obrazul ei si abia atunci incepe sa realizeze ce traieste de fapt in clipele acelea. Inima pulseaza destul de puternic si ochii i se umezesc rapid.

De ce nu pot sa fiu acolo unde vreau sa fiu si sunt oprita din drum de fiecare data de cate un demon? Poate ca demonul asta vrea. Dar mai este si ingerul de langa mine care imi spune cu totul altceva si cu toate astea nu ma pot misca din loc. Orasul e departe, el la fel si nu pot sa-mi scot din minte privirea lui inocenta.

Dezinhibat, cu un pahar de wiskey in fata, ia grabit ura si gelozia de pe masa si cu o bricheta veche si murdara le da foc in cosul de gunoi. Se indreapta apoi spre amaraciune si o arunca in cos fara sa clipeasca. Arunca regretele, parerile de rau, amintirile negre si furia. A ramas ce-i bun din el si este mandru de asta.

Cu ce am aici pot incepe o noua viata. Pot sa traiesc impacat cu mine, sa iubesc, sa daruiesc si sa simt ca sunt iubit in orice clipa. Lumina e departe si lumanarea nu mai are mult dar imi voi lumina calea pana la ea cu ce mi-a mai ramas pe masa. O sa am suficienta lumina atata timp cat sentimentele insirate in fata mea sunt sincere.

Si el simte o lacrima in coltul ochiului stang, aceeasi lacrima ce trecuse si pe la ea mai devreme. Incepe conectarea…

Povestea este lunga. Am copiat textul in intregime de pe site-ul celor de la Romania.Panda , unde, de altfel, gasiti mai multe detalii. Pana una alta…cititi!

<<Sunt din zona unde se costruieste DN 66A (municipiul VULCAN) si stiu faptul ca oamenii locului vad prin aceasta oportunitatea unui nou traseu de intrare-iesire din Valea Jiului, o potentiala dezvoltare economica a zonei. Acestia nu cunosc insa impactul (more…)

Pe masura ce inchei capitole, descopar alte usi deschise catre un viitor nu atat de promitator, dar mai sigur ca niciodata. Am vazut ce inseamna si acum stiu. Ma gandesc serios sa reapar in viata mea si sa incep sa redevin ce eram. Si sunt ceea ce sunt datorita lor.

Revenind cu picioarele pe pamant…

Am schimbat un pic ematei-ul si am revenit la stilul simplu si poate mai elegant de mai de mult.

Am umblat si am umblat si nu am mai scris mai nimic dar m-am reapucat acum

Am batut un pic tara si m-am simtit extraordinar alaturi de niste oameni absolut minunati.

Am realizat ca asta este viata pe care mi-o doresc si ca nimic nu ma va opri sa o am.

Mi-am reinstalat platforma de blog pe berry asa ca voi posta si on the road.

O sa umblu un pic si pe la contul de twitter care imi tipa in telefon ca se simte ignorat.

M-am tot dat pe Facebook inlocuind-ul oarecum cu blogul. Mare gresala. Revin la blog. Facebook-ul e altceva.

In concluzie, eMatei.ro revine in forta

Sunt convins de asta. Poti sa zbori, poti pluti, poti fi orice iti doresti. Poti sa fi tu, poti fi altcineva, poate fi ea, poate noi… Poti sa dispari si poti sa reapari, poti calatori prin parul ei si poti sa te opresti langa ureche, soptindu-i incet o adiere de vant.
Poti sa cobori incet si cand ajungi pe sanul drept sa te opresti si sa poposesti o vreme. Poti sa o iei cu tine intr-o alta lume si sa fugiti amandoi fara sa va mai uitati inapoi. Poti sa mergi langa ea, sa o tii de mana si sa visezi la o noapte suava si totusi plina de pasiuni si dorinte.
Sunt sigur ca poti alerga prin gandul ei si poti privi luna de pe cealalta parte. Poti sa zambesti la soare si sa fugi spre stele cu o raza in inima. Poti sa vrei, sa poti, sa reusesti, poti sa fugi incet si sa te grabesti spre o alta zi.
Poti sa o saruti si ea sa simta ce nu a mai simtit niciodata. Sunt convins ca poti.
Plecand capul mai jos de sanul drept, poti sa ocolesti tigara ce-i invaluie mana in fum cenusiu si sa cobori usor spre necunoscut. Poti sa simti, poti sa privesti, poti iubi si poti sa distrugi. Dar de ce sa distrugi cand poti construi o fata din saruturi? Poti sa consolidezi un suflet cu pasiuni si cu soapte, poti umple un gol cu un zambet si poti sa te hranesti cu privirea ei. Poti sa ramai insetat de dragoste dar sa iti revii dupa un sarut lung ( cat discurile cu Pink Floyd ) si sa ramai asa pana la apus.
Cu siguranta noaptea e tanara si poti face multe. Poti sa te lasi prutat de un val catre tarm si sa naufragiezi pe gatul ei, lipsit de griji si invaluit de sentiment. Poate sa te acopere luna cand iti e racoare si poti fi cel ce a ajuns la soare in zbor. Noaptea te pazeste de pacat si te indeamna usor sa ramai si sa aluneci pe nisipul rece. O scoica poate sa iti sopteasca secretele ei si ea sa fie langa tine dezvaluindu-si trupul.
Poti sa alegi, sa alergi, sa nimeresti dragostea cu o privire si sa  intepenesti de la un sarut. Poti sa cazi in gol si sa te ridici pana sa ajungi jos, poti sa plutesti in suflet si sa dispari in abis. Ametesti si te trezesti din vis in alt vis mai frumos iar ea…ea e langa tine. Nu te-a parasit niciodata si poti sa o tii acolo toata viata.

Poti fi ceea ce vrei tu sa fi. Trebuie doar sa crezi.